Julian Baggini: ”Ce cred mulți atei este că deși existența în univers este doar fizică, din aceasta prind viață minți, frumusețe, emoții, valori morale - pe scurt, întreaga serie de fenomene care dă bogăție vieții umane.”
Nu degeaba am lăsat la o parte ieri definiția panteismului - concepția filozofică monistă care identifică divinitatea cu întreaga natură. Panteiștii nu acceptă un Dumnezeu supranatural, ci ei folosesc acest nume ca un sinonim non-supranatural pentru Natură sau pentru Univers sau pentru legile care funcționează în aceste sisteme. Deci panteismul pentru mine nu este nimic mai mult decât ateism puțin diluat. Iar deismul la fel, un teism cu puțină apă.
Religia astăzi se bucură de un respect nemeritat. Cel mai bine a zis-o Douglas Adams, într-un discurs la Cambridge:
”Religia... are anumite idei în esența ei pe care le numim sacre sau sfinte. Asta înseamnă că '-uite o idee sau o noțiune despre care nu ai voie să zici nimic rău. pur și simplu nu ai voie. - de ce? - pentru ca nu ai.' Dacă cineva votează pentru un partid pe care nu-l agreezi, ești liber să discuți despre asta oricât ai vrea; toată lumea va avea un argument însă nimeni nu o va lua personal. Dacă cineva crede că taxele ar trebui crescute sau scăzute e liber să argumenteze. Dar dacă cineva zice 'Nu, nu pot nici măcar aprinde becul într-o sâmbătă' (nota mea: se referă la sabat - e valabil și pentru duminica ortodoxă), răspunsul cel mai probabil va fi: 'Da, respect asta.'
De ce este perfect normal să susții un anumit partid, un anumit model economic, Mac în locul Windows, dar să ai o opinie despre cum a început Universul, cine l-a creat... nu, asta e ceva sfânt? Suntem obișnuiți cu a nu pune la îndoială idei religioase, dar este deosebit de interesant câte valuri ridică Richard Dawkins când o face! Toată lumea înnebunește pentru că nu îți este permis să spui astfel de lucruri. Totuși, când analizezi rațional, nu există nici un motiv pentru care acele idei să nu fie supuse unei dezbateri, exceptând faptul că am acceptat cumva noi între noi să n-o facem.”
Dacă izbucnește un război și sunt recrutat, voi fi considerat trădător dacă refuz să lupt. Motivându-mi însă refuzul prin religie, pot scăpa basma curată.
La polul opus, întâlnim rezistența de a folosi apartenența religioasă pentru facțiunile în război. În Irlanda de Nord nu ne referim la Catolici și Protestanți, ci la Naționaliști și Loialiști. Iugoslavia este discutabil eufemismul pentru epurare religioasă, în care au fost implicați sârbii ortodocși, croații catolici și bosniacii musulmani.
Alt exemplu al privilegiilor religiei: în 2006 o instanță din Statele Unite a decis că este ok pentru ca adepții unei biserici din New Mexico să folosească droguri halucinogene pentru că ei credeau că acestea le înlesnesc contactul cu Dumnezeu. Atenție, a fost de ajuns ca ei doar să creadă acest lucru. Cu toate acestea, bolnavii cu dureri atroce ce vor să folosească un drog ușor, cannabisul (care a fost demonstrat că poate reduce grețurile și efectele secundare ale celor care trec prin chimioterapie) sunt pasibili de închisoare. Religia bate știința.
În 2006 a apărut un articol în Los Angeles Times în care se spunea că numeroase grupuri creștine în campusuri ale unor universități americane dau în judecată respectivele universități pentru politicile anti-discriminare, inclusiv interzicerea hărțuirii și abuzului homosexualilor. Ca un exemplu tipic, părinții unui copil de 12 ani au reușit să ”câștige” în instanță dreptul copilului de a purta la școală un tricou pe care scria: ”Homosexulitatea este un păcat, Islamul este o minciună, avortul este o crimă. Unele lucruri sunt simple”. Nu a fost contestat însă dreptul la libertatea opiniilor și cuvântului, ci la libertatea religiei.
Bănuiesc că vă amintiți de cazul acelor benzi desenate ce-l înfățișau de Mahommed și revoltele produse de acestea în Asia şi Africa. Interesant e benzile desenate ce au produs nemulțumirea (3 din 15) nu au fost vreodată publicate. Ba mai mult, au fost desenate de musulmani danezi și duse în țări unde religia încă face legea (Indonezia, Nigeria, etc.) pentru instigare, alături de documente ce arătau asuprirea musulmanilor în Danemarca și alte țări din Europa. Țin minte și acum imagini cu femei ce purtau burka (acea odioasă invenție a omului care acoperă fiecare centimetru pătrat al pielii unei femei) și țineau pancarte pe care scria: Dumnezeu să-l binecuvânteze pe Hitler. Ce altă disensiune poate duce la așa ceva, decât una bazată pe religie?
Acum câteva zile am văzut într-o emisiune pe care o urmăresc și recomand, The Daily Show, cum soțul unei candidate ce dorește nominalizarea din partea partidului republican pentru cursa pentru președinția SUA a deschis o clinică în care pretinde că vindecă homosexulitatea prin rugăciune și citirea Bibliei. Fiecare om e liber să facă ce vrea, ce simte, ce dorește. Nimeni nu are vreun drept de judecată asupra altui om.
Nu mai departe de România, această minunată țara, religia afectează mintea majorității populației. În Constituție, România e caracterizată ca un stat laic. Adică statul este complet separat de orice cult religios. Numai că la ultimul recensământ ortodocșii au ieșit majoritari cu vreo peste 90%. Asta atunci înseamnă că e ok să cheltuim bani de la buget pentru construcția catedralei mantuirii neamului prost, e ok să construim mai multe biserici decât școli și spitale (la un loc: 18.300 de biserici, 425 de spitale, 4.700 de școli generale. Nu doar la un loc, ci de 3-4 ori mai mult), e ok să plătim popii de la buget (neluând în considerare munții de bani care le sunt băgați în buzunar), e ok să nu luăm taxe de la bor, dar să tăiem salariile profesorilor și medicilor, pensiile, alocațiile. Numai într-o țară cu o majoritate îndoctrinată aceste lucruri sunt considerate normale și chiar de dorit. Eu unul cred că acele zeci de milioane de euro ar fi fost mai bine băgate în renovarea unor școli sau spitale. Dar hei, asta cred eu. Și sper că și voi.
În continuare ați putea spune că nici voi nu sunteți de acord cu lucrurile astea și credința, religia voastră sunt peste popi și discriminare. Să fie oare asta mai bine?
În episodul următor - Ipoteza Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu