marți, 23 noiembrie 2010
Unchained Melody (versiune instrumentală)
Mai bine ar face și nord-coreenii același lucru.
P.S.: Happy 500th day anniversary Blogul cu Vopsea!
Animal român față-n față cu civilizația
De ce oare nu sunt controale mai stricte la vamă? Teste de inteligență, de aptitudini, conversații de cel puțin 2 ore cu un psiholog. Când faci așa ceva într-o țară care are locuri de parcare de dat cadou și la vecini, înseamnă că-ți lipsesc câțiva cromosomi. Pentru că cei șapte ani de-acasă, bunul simț sau cunoașterea unor reguli de circulație elementare sunt pentru proști.
luni, 22 noiembrie 2010
Papa și prezervativul
Nu, din păcate nu e o glumă. Papa a zis în sfârșit că e ok ca cei care lucrează în industria sexului (prostituatele și prostituții) să folosească prezervativul. Serios? Nu e puțin cam târziu? Cam cu 30 de ani, așa..? Însă probabil vor mai trece cel puțin 30 până se va prinde careva prin Vatican că totuși și cei care fac sex cu persoane necunoscute fără să fie ”în branșă” sunt supuși unor riscuri imense. Bănuiesc că până atunci selecția naturală își va spune cuvântul în continuare (mă refer la îndoctrinații care fac sex cu oricine sau la cei ce fac acele poștă; da, știu, am o minte rece). Din păcate Vaticanul are aceeași minte închisă ca mai dintotdeauna. Din ciclul Doamne-Doamne ne-a zis să pornim cruciade, Doamne-Doamne ne-a spus să începem să convertim persoane care vor-nu vor, Doamne-Doamne ne-a șoptit să pornim Inchiziția, asta este o altă mostră de prostie pură: e mai bine să iei HIV decât să folosești un mijloc de contracepție? E mai logic să dai naștere unui copil care moare de foame la 2 ani sau pe care-l vinzi pentru piese sau care se naște cu malformații și boli genetice decât să folosești mijloace contraceptive?
Cunosc câteva persoane care în inocența adolescenței au plecat acum ceva ani pentru o perioadă în Africa, gândindu-se că poate pot face o mică schimbare în lumea asta de rahat. Povesteau acum câteva săptămâni că au împărțit prezervative într-o comunitate din Tanzania, prezervative pe care le-au găsit a doua zi de vânzare la chioșcul din sat. Întrebați de ce nu folosesc prezervative cât timp cunosc riscurile HIV și bolilor cu transmitere sexuală, au răspuns că Papa zice că nu e voie. Întrebați dacă Papa zice că e voie să faci sex cu mai multe persoane și nu numai cu soția, au tăcut mâlc. Asta numesc eu selecție naturală în plină acțiune.
Asta e doar una din chestiile pe care nu le înțeleg la catolicism (și din păcate nu numai catolicism, ci și creștinii evanghelici și musulmanii au aceleași reguli stupide). Despre altele, altădată.
Până atunci pregătesc un post despre evoluție. De ce cred eu că evoluția e singurul răspuns și explicațiile aferente. Am observat recent că multe persoane acceptă creaționismul în lipsa unei comprehensiuni a evoluționismului. Iar asta cred că este principala hibă a cercetătorilor de azi și de mai întotdeauna: nu ne pricepem să explicăm lucruri care nouă ni se par de bază persoanelor care nu au aceeași pregătire ca noi.
Cunosc câteva persoane care în inocența adolescenței au plecat acum ceva ani pentru o perioadă în Africa, gândindu-se că poate pot face o mică schimbare în lumea asta de rahat. Povesteau acum câteva săptămâni că au împărțit prezervative într-o comunitate din Tanzania, prezervative pe care le-au găsit a doua zi de vânzare la chioșcul din sat. Întrebați de ce nu folosesc prezervative cât timp cunosc riscurile HIV și bolilor cu transmitere sexuală, au răspuns că Papa zice că nu e voie. Întrebați dacă Papa zice că e voie să faci sex cu mai multe persoane și nu numai cu soția, au tăcut mâlc. Asta numesc eu selecție naturală în plină acțiune.
Asta e doar una din chestiile pe care nu le înțeleg la catolicism (și din păcate nu numai catolicism, ci și creștinii evanghelici și musulmanii au aceleași reguli stupide). Despre altele, altădată.
Până atunci pregătesc un post despre evoluție. De ce cred eu că evoluția e singurul răspuns și explicațiile aferente. Am observat recent că multe persoane acceptă creaționismul în lipsa unei comprehensiuni a evoluționismului. Iar asta cred că este principala hibă a cercetătorilor de azi și de mai întotdeauna: nu ne pricepem să explicăm lucruri care nouă ni se par de bază persoanelor care nu au aceeași pregătire ca noi.
duminică, 21 noiembrie 2010
Ella Fitzgerald și Louis Armstrong - Summertime
Puțină muzică bună nu strică niciodată. Iar cu acest videoclip inaugurez o nouă categorie de posturi: Carte, muzică și film. Enjoy!
sâmbătă, 20 noiembrie 2010
Blog review: Stomatologul tau
Azi a dat de lumina blogosferei un nou blog: Stomatologul tău.
Deși este un blog ce pare nișat, nu este. Pentru că toată lumea trebuie să știe cum să-și îngrijească dinții și tot ce mai au prin gură (naughty-naughty!). Se pare că vom găsi sfaturi, vom putea pune întrebări, iar explicațiile oferite vor fi pe înțelesul tuturor. Explicații care, merită menționat, sunt date de o studentă în anul IV la Medicină Dentară, la Iași. De la Universitatea de Medicină și Farmacie ”Gr. T. Popa”, nu vreo facultate particulară.
Iar pentru că este un blog care totuși spune ceva interesant, nu are rost să deviez, descriind designul bun sau culorile bine alese.
Însă partea cea mai bună e păstrată ca întotdeauna pentru final. Pentru că studenții, începând cu anul III, pot trata pacienți, pe blog găsiți și o ofertă foarte tentantă: consultații gratuite și tratamentele cele mai ieftine din oraș, cu cele mai noi materiale și aparate. Asta însă numai dacă locuiți în Iași sau împrejurimi.
Dacă nu sunteți siguri că vreți să mergeți, țineți un ochi aruncat pe Stomatologul tău. În curând vor apărea poze cu tratamentele efectuate (eu am văzut un mic preview și, deși sunt neavizat, mi s-au parut tare bune).
Stomatologul tău - pentru că și dinții tăi virtuali au nevoie de periaj zilnic
Deși este un blog ce pare nișat, nu este. Pentru că toată lumea trebuie să știe cum să-și îngrijească dinții și tot ce mai au prin gură (naughty-naughty!). Se pare că vom găsi sfaturi, vom putea pune întrebări, iar explicațiile oferite vor fi pe înțelesul tuturor. Explicații care, merită menționat, sunt date de o studentă în anul IV la Medicină Dentară, la Iași. De la Universitatea de Medicină și Farmacie ”Gr. T. Popa”, nu vreo facultate particulară.
Iar pentru că este un blog care totuși spune ceva interesant, nu are rost să deviez, descriind designul bun sau culorile bine alese.
Însă partea cea mai bună e păstrată ca întotdeauna pentru final. Pentru că studenții, începând cu anul III, pot trata pacienți, pe blog găsiți și o ofertă foarte tentantă: consultații gratuite și tratamentele cele mai ieftine din oraș, cu cele mai noi materiale și aparate. Asta însă numai dacă locuiți în Iași sau împrejurimi.
Dacă nu sunteți siguri că vreți să mergeți, țineți un ochi aruncat pe Stomatologul tău. În curând vor apărea poze cu tratamentele efectuate (eu am văzut un mic preview și, deși sunt neavizat, mi s-au parut tare bune).
Stomatologul tău - pentru că și dinții tăi virtuali au nevoie de periaj zilnic
De ce-s chinezii așa mulți
Păi dacă pot construi un hotel de 15 etaje in 5 zile...
... atunci probabil pot face și un copil în 3 luni.
... atunci probabil pot face și un copil în 3 luni.
vineri, 19 noiembrie 2010
Avea Adam buric?
Am chef de o polemică bună. Nu una de genul ba p-a mă-tii, ci una care să-mi amintească de întrebările extrem de filozofice pe care obișnuiam să le aud/întreb la bețiile de altădată.
Așadar, avea personajul biblic Adam buric???
La această întrebare se poate răspunde privind lucrurile din două perspective diametral opuse: fie cunoști si ești de acord cu evoluționismul, fie ești extrem de credincios și obtuz în gândire. Dacă faci parte din prima categorie, întrebarea de mai sus nici nu își are rostul (decât poate pentru a te amuza de răspunsurile pe care le pot da cei din a doua categorie).
Adam. Primul om. Creația lui Dumnezu. Cel din coasta căruia a fost făcută Eva. Aveau ei buric? Un răspuns ar fi nu. Au fost creați de ființa supremă, ce nevoie ar fi avut de cordonul ombilical, cel care face atât de necesara legătură a fătului cu mama în timpul sarcinii? Atunci cum a apărut? Părerea mea e că cicatricea numită buric a fost cauzată de o mutație produsă în urma relațiilor incestoase dintre urmașii celor doi, relații care au dus la popularea pământului de o specie ciudată și un pic cam prostuță. Răspunsul meu nu prea rezistă în fața unui credincios fervent: păi cum adică mutație? Asta ar însemna evoluție. Care evoluție e un basm.
Și dacă au avut buric? Care ar fi fost rolul lui? Să fi făcut Dumnezeu mișto de ei? Asta ar însemna un simț al umorului (chiar dacă puțin sadic). Doar și noi ne amuzăm la Grădina Zoologică atunci când vedem vreo altă primată că se scarpină în fund.
Bineînțeles, mai rămâne o variantă: Adam și Eva au fost creați in laborator în urma unor experimente și manipulări genetice ale unor extratereștri. Scopul buricului nu ne va fi relevat decât la revenirea lor pe pământ.
Sau cuvântul ăla ce începe cu ”e” e pe bune.
Așadar, avea personajul biblic Adam buric???
La această întrebare se poate răspunde privind lucrurile din două perspective diametral opuse: fie cunoști si ești de acord cu evoluționismul, fie ești extrem de credincios și obtuz în gândire. Dacă faci parte din prima categorie, întrebarea de mai sus nici nu își are rostul (decât poate pentru a te amuza de răspunsurile pe care le pot da cei din a doua categorie).
Adam. Primul om. Creația lui Dumnezu. Cel din coasta căruia a fost făcută Eva. Aveau ei buric? Un răspuns ar fi nu. Au fost creați de ființa supremă, ce nevoie ar fi avut de cordonul ombilical, cel care face atât de necesara legătură a fătului cu mama în timpul sarcinii? Atunci cum a apărut? Părerea mea e că cicatricea numită buric a fost cauzată de o mutație produsă în urma relațiilor incestoase dintre urmașii celor doi, relații care au dus la popularea pământului de o specie ciudată și un pic cam prostuță. Răspunsul meu nu prea rezistă în fața unui credincios fervent: păi cum adică mutație? Asta ar însemna evoluție. Care evoluție e un basm.
Și dacă au avut buric? Care ar fi fost rolul lui? Să fi făcut Dumnezeu mișto de ei? Asta ar însemna un simț al umorului (chiar dacă puțin sadic). Doar și noi ne amuzăm la Grădina Zoologică atunci când vedem vreo altă primată că se scarpină în fund.
Bineînțeles, mai rămâne o variantă: Adam și Eva au fost creați in laborator în urma unor experimente și manipulări genetice ale unor extratereștri. Scopul buricului nu ne va fi relevat decât la revenirea lor pe pământ.
Sau cuvântul ăla ce începe cu ”e” e pe bune.
joi, 18 noiembrie 2010
Ce mai e nou?
Până acum aproape nimic. Caut un job (cine nu?). Am câteva variante, poate voi scrie ce-am ales mai încolo.
Până atunci însă aș vrea să scriu despre ceva ce poate ați auzit. Sau dacă nu, auziți acum.
Se pare că cercetarea românească în biologie celulară/moleculară ar scoate capul în lume, la prima vedere. Însă numai la prima vedere.
Pentru cine nu a avut urechi să audă, academicianul L.M. Popescu, director general al Institutului de Patologie ”Victor Babeș” și șef al departamentului de medicină celulară si moleculară al universității Carol Davila din București a anunțat grozava descoperire a unor celule, numite telocite, care sprijină celulele stem. Conform lui, făra aceste celule, celulele stem sunt degeaba și nu pot face nimic. De unde rezultă importanța lor în medicină și posibile viitoare tratamente ale unor afecțiuni ca infarctul miocardic. Descoperirea s-a bucurat de publicitate pe mai toate mediile. Un exemplu este aici.
Însă cât este de revoluționară într-adevăr această descoperire? Răspuns: cam deloc. Iar în rândurile ce urmează voi explica.
În primul rând concluziile articolelor lui sunt trase numai din experimente de microscopie. Multă microscopie electronică, ceva imunohistochimie. Adică doar a văzut niște celule și a zis repede: nuuu, ascultați-mă pe mine, vă zic eu că asta fac celulele astea. Pentru a putea trage concluziile trase de el trebuie mult mai mult. Muuuult de tot.
În al doilea rând, o simplă căutare a cuvântului ”telocyte(s)” (da, am căutat ambele variante) în baza de date a articolelor științifice din medicină și alte științe conexe ale vieții (zeci de milioane de articole) dă uimitorul număr de 11 articole. Cum 11? Așa simplu, 11 articole care menționeaza aceste celule. Toate scrise de membri ai grupului lui Popescu și vreo 2 colaboratori din Italia. Păi scuză-mă, când e vorba de niște celule ce pot schimba medicina, se publică la greu. La greu și foarte greu. De exemplu, o căutare a altui tip de celule, ”pericyte” dă 3765 de articole. ”Hepatocyte”=70410. ”Hematopoietic stem cell”=65216. Cred că ați prins ideea.
În al treilea rând, la o cercetare (sic!) mai atentă vedem că 10 din acele 11 articole au fost publicate în Journal of Cellular and Molecular Medicine (factor de impact: 5,228). Un articol important intră în Nature (factor de impact: 29,495) sau, visul oricărui cercetător, în Cell (factor de impact: 31,152). Însă nu asta-i problema în paragraful ăsta. Care e? Faptul că sus-numitul L.M. Popescu are și onorantul nume, pe lângă descoperitor al telocitelor, de editor al Journal of Cellular and Molecular Medicine. Șocant, nu? :))
Aveam și eu speranța că poate-poate măcar cercetarea să se facă în România la fel de serios ca în străinătate. Așa cum e, fără fonduri, fără reactivi, fără aparatură, însă măcar cu respect de sine și demnitate.
P.S.: în aceeași notă, două din articole îl au pe el în postura de prim-autor. Pentru necunoscători, acest lucru poate fi normal. Adică e grupul lui, e academician, e profesor, e ideea lui poate. Total fals. Pe primul loc la autori este trecut întotdeauna post-doctorandul care a venit cu ideea și care a făcut munca (post-docul sau un doctorand). Pe la mijloc sunt alții care au făcut un experiment-două sau poate au editat vreo 3 imagini. Iar ultimul, ultimul este conducătorul de grup, șeful cel mare, profesorul. Academicianul. Pentru că el nu stă la bancă, nu pipetează, nu rulează geluri, nu face PCR, nu pregătește probele pentru microscop. Numele lui te bagă (sau nu) în jurnale de top. De-asta a muncit o viață întreagă, să se facă respectat și cunoscut. Oare de ce Popescu s-a pus el primul? Pentru ca atunci când este citat un articol, se face așa: primul autor et. al.
Până atunci însă aș vrea să scriu despre ceva ce poate ați auzit. Sau dacă nu, auziți acum.
Se pare că cercetarea românească în biologie celulară/moleculară ar scoate capul în lume, la prima vedere. Însă numai la prima vedere.
Pentru cine nu a avut urechi să audă, academicianul L.M. Popescu, director general al Institutului de Patologie ”Victor Babeș” și șef al departamentului de medicină celulară si moleculară al universității Carol Davila din București a anunțat grozava descoperire a unor celule, numite telocite, care sprijină celulele stem. Conform lui, făra aceste celule, celulele stem sunt degeaba și nu pot face nimic. De unde rezultă importanța lor în medicină și posibile viitoare tratamente ale unor afecțiuni ca infarctul miocardic. Descoperirea s-a bucurat de publicitate pe mai toate mediile. Un exemplu este aici.
Însă cât este de revoluționară într-adevăr această descoperire? Răspuns: cam deloc. Iar în rândurile ce urmează voi explica.
În primul rând concluziile articolelor lui sunt trase numai din experimente de microscopie. Multă microscopie electronică, ceva imunohistochimie. Adică doar a văzut niște celule și a zis repede: nuuu, ascultați-mă pe mine, vă zic eu că asta fac celulele astea. Pentru a putea trage concluziile trase de el trebuie mult mai mult. Muuuult de tot.
În al doilea rând, o simplă căutare a cuvântului ”telocyte(s)” (da, am căutat ambele variante) în baza de date a articolelor științifice din medicină și alte științe conexe ale vieții (zeci de milioane de articole) dă uimitorul număr de 11 articole. Cum 11? Așa simplu, 11 articole care menționeaza aceste celule. Toate scrise de membri ai grupului lui Popescu și vreo 2 colaboratori din Italia. Păi scuză-mă, când e vorba de niște celule ce pot schimba medicina, se publică la greu. La greu și foarte greu. De exemplu, o căutare a altui tip de celule, ”pericyte” dă 3765 de articole. ”Hepatocyte”=70410. ”Hematopoietic stem cell”=65216. Cred că ați prins ideea.
În al treilea rând, la o cercetare (sic!) mai atentă vedem că 10 din acele 11 articole au fost publicate în Journal of Cellular and Molecular Medicine (factor de impact: 5,228). Un articol important intră în Nature (factor de impact: 29,495) sau, visul oricărui cercetător, în Cell (factor de impact: 31,152). Însă nu asta-i problema în paragraful ăsta. Care e? Faptul că sus-numitul L.M. Popescu are și onorantul nume, pe lângă descoperitor al telocitelor, de editor al Journal of Cellular and Molecular Medicine. Șocant, nu? :))
Aveam și eu speranța că poate-poate măcar cercetarea să se facă în România la fel de serios ca în străinătate. Așa cum e, fără fonduri, fără reactivi, fără aparatură, însă măcar cu respect de sine și demnitate.
P.S.: în aceeași notă, două din articole îl au pe el în postura de prim-autor. Pentru necunoscători, acest lucru poate fi normal. Adică e grupul lui, e academician, e profesor, e ideea lui poate. Total fals. Pe primul loc la autori este trecut întotdeauna post-doctorandul care a venit cu ideea și care a făcut munca (post-docul sau un doctorand). Pe la mijloc sunt alții care au făcut un experiment-două sau poate au editat vreo 3 imagini. Iar ultimul, ultimul este conducătorul de grup, șeful cel mare, profesorul. Academicianul. Pentru că el nu stă la bancă, nu pipetează, nu rulează geluri, nu face PCR, nu pregătește probele pentru microscop. Numele lui te bagă (sau nu) în jurnale de top. De-asta a muncit o viață întreagă, să se facă respectat și cunoscut. Oare de ce Popescu s-a pus el primul? Pentru ca atunci când este citat un articol, se face așa: primul autor et. al.
miercuri, 3 noiembrie 2010
Poante pentru tocilari
Şi alte câteva:
A Higgs Boson walks into a church and the priest says "you can't be in here". The Higg Boson says "but without me how will you have mass?"
A tachyon walks into a bar. The bartender says "We don't serve your kind here." The tachyon replies "You did tomorrow."
Da, ştiu, sunt foarte tari :D
sâmbătă, 9 octombrie 2010
duminică, 3 octombrie 2010
sâmbătă, 2 octombrie 2010
Oameni cu care mi-ar plăcea să stau la o bere
Încep cu o persoană pe care probabil o știți. Motivul după filmulețe.
În primul rând aș vrea să știu exact ce e o perversă ca pe târgu-ocna (poate mă întreabă naiba cineva și par prost). În al doilea rând consider că ar fi o onoare să beau o bere cu autorul dictonului ”ori suntem golani ori nu mai suntem”. În al treilea rând, când cineva folosește cuvântul chip în loc de față știi că nu a făcut umbra degeaba pământului.
Acum chiar dacă e la bulău, nu contează. Acest om posedă un grai nemaiîntâlnit, plin de conjuncții și construcții repetitive. Poate a văzut că duduia ce-i ia interviu nu e foarte dotată... intelectual și a zis să fie mai clar.
Nu cred că-mi puteți arăta în toată lumea pe altul care în loc de s-a rupt burlanul zice ”o extorsiune al unui degajament al unei construcții de... într-o apă”.
Cred că nu te-ai putea abține de la a zâmbi nici dacă acești respectabili domni ar povesti despre Holocaust sau atacul de la turnurile gemene. Însă dacă ar vorbi despre viața lor cred că ți s-ar bloca mușchiul diafragmatic.
În loc de concluzie prefer un clip aflat la polul opus. Uneori, simplitatea este cea mai bună cale.
În primul rând aș vrea să știu exact ce e o perversă ca pe târgu-ocna (poate mă întreabă naiba cineva și par prost). În al doilea rând consider că ar fi o onoare să beau o bere cu autorul dictonului ”ori suntem golani ori nu mai suntem”. În al treilea rând, când cineva folosește cuvântul chip în loc de față știi că nu a făcut umbra degeaba pământului.
Acum chiar dacă e la bulău, nu contează. Acest om posedă un grai nemaiîntâlnit, plin de conjuncții și construcții repetitive. Poate a văzut că duduia ce-i ia interviu nu e foarte dotată... intelectual și a zis să fie mai clar.
Nu cred că-mi puteți arăta în toată lumea pe altul care în loc de s-a rupt burlanul zice ”o extorsiune al unui degajament al unei construcții de... într-o apă”.
Cred că nu te-ai putea abține de la a zâmbi nici dacă acești respectabili domni ar povesti despre Holocaust sau atacul de la turnurile gemene. Însă dacă ar vorbi despre viața lor cred că ți s-ar bloca mușchiul diafragmatic.
În loc de concluzie prefer un clip aflat la polul opus. Uneori, simplitatea este cea mai bună cale.
vineri, 1 octombrie 2010
joi, 30 septembrie 2010
Banc bun
Badea Gheorghe se duce la Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă să-i caute un serviciu nepotului lui. Intră el, se duce la primul funcționar întâlnit:
- Bună ziua! Aș vrea și eu să știu ce oferte aveți pentru cineva de 18 ani, proaspăt absolvent de liceu.
- Bună ziua! Stați puțin să mă uit. Avem un post de zugrav, 25 de milioane pe lună.
- Vaai, prea mult, zice badea Gheorghe. Nu vreau să și-o ia în cap. Vreau să înceapă de jos, să simtă cum se câștigă un ban.
- OK, mai am un post de agent vânzări, la comision, ar putea ajunge pe la 18 milioane pe lună.
- Nu nu, prea mult.
- Păi am un post de paznic, cu sporul de pericol ajunge la 13 milioane.
- Nu doamnă, prea mult. Ceva pe la 6-7 milioane nu e?
- Aaa, ba da... dar știți... îi trebuie facultate.
Adică felicitări prietenilor mei ce au terminat anul ăsta o facultate și succes la master pentru cine a fost destul de anormal pentru a se înscrie.
Și da, it's back.
- Bună ziua! Aș vrea și eu să știu ce oferte aveți pentru cineva de 18 ani, proaspăt absolvent de liceu.
- Bună ziua! Stați puțin să mă uit. Avem un post de zugrav, 25 de milioane pe lună.
- Vaai, prea mult, zice badea Gheorghe. Nu vreau să și-o ia în cap. Vreau să înceapă de jos, să simtă cum se câștigă un ban.
- OK, mai am un post de agent vânzări, la comision, ar putea ajunge pe la 18 milioane pe lună.
- Nu nu, prea mult.
- Păi am un post de paznic, cu sporul de pericol ajunge la 13 milioane.
- Nu doamnă, prea mult. Ceva pe la 6-7 milioane nu e?
- Aaa, ba da... dar știți... îi trebuie facultate.
Adică felicitări prietenilor mei ce au terminat anul ăsta o facultate și succes la master pentru cine a fost destul de anormal pentru a se înscrie.
Și da, it's back.
miercuri, 1 septembrie 2010
Istorie pe facebook - partea a 2a
Nu la fel de bun ca primul ”volum” însă merită 10 secunde. Tot via Cool Material.
luni, 30 august 2010
duminică, 29 august 2010
miercuri, 25 august 2010
joi, 19 august 2010
Is this real life??
Sărăcuțul David, habar nu avea că filmulețul făcut de tatăl lui după ieșirea de la dentist va strânge 65 de milioane de vizionări.
miercuri, 18 august 2010
Ceva amuzant rău rău de tot...
Am văzut azi la știri cum un preot se plângea că nu are bani și chiar a avut îndrăzneala să spună că 85% din preoții români trăiesc la pragul sărăciei. Nu, cică nu e o localitate, ci sunt săraci. Hai mai dă-o-n 13-14. Înseamnă că șoferii ăia în sutană la volanul unui Audi sau Maserati sunt deghizați de Halloween.
Pe mine mă amuză incredibil cum se plâng unii că dau bani asistentelor și medicilor în spitale (care au cu adevărat salarii mizere iar dacă nu vrei să se gândească la ce mănâncă mâine cât timp îți scot ție apendicul, poți băga mâna în portofel) însă toți tac mâlc atunci când vine boboteaza și buzunarele popilor sunt ticsite. Bani peste bani. Bani pentru cununii, înmormântări, botez și toate celelalte. Poate sunt câțiva care cred că Dumnezeu stă cu extrasul de cont în față și de aceea dau bani. Eu unul nu cred. Pentru că banii ăia nu merg în vreun cont sau către cineva care are nevoie de ei. Dimpotrivă, cei care au nevoie de bani îi dau, iar aceștia merg la benzina/motorina pentru super-mașina popii sau în dotarea săracei lui vile cu 40 de camere. Ca să nu mai vorbim de cutia milei din fiecare biserică (hai, aproape fiecare, poate o fi un popă cinstit că altfel e cam nasol...)
Însă să-i vedem pe ceilalți 15% din popi, să vedem cam cât câștigă pe lună. Ghicește cineva? Cât un profesor cu gradul I, cât un medic de familie, cât un chirurg? Nu. Răspunsul e mai jos puțin (datele sunt din 2008):
patriarhul daniel ia lunar cel puțin 12.000 de lei (120 de milioane de lei vechi), dintre care 8000 reprezintă indemnizația de la stat.
mitropoliții și arhiepiscopii iau cel puțin 11.000 de lei, dintre care 7300 indemnizația de la stat.
episcopii iau cel puțin 9000 de lei, dintre care 6300 de la stat.
Ca să nu mai aduc vorba de averile bisericii române, estimate la 3 miliarde de euro. Nu ați vrea voi, săracilor popi, să fiți plătiți din acei bani? Hai serios, că doar e criză. Și mai încet cu băgatul mâinii în buzunarul enoriașilor. Se poate?
Pe mine mă amuză incredibil cum se plâng unii că dau bani asistentelor și medicilor în spitale (care au cu adevărat salarii mizere iar dacă nu vrei să se gândească la ce mănâncă mâine cât timp îți scot ție apendicul, poți băga mâna în portofel) însă toți tac mâlc atunci când vine boboteaza și buzunarele popilor sunt ticsite. Bani peste bani. Bani pentru cununii, înmormântări, botez și toate celelalte. Poate sunt câțiva care cred că Dumnezeu stă cu extrasul de cont în față și de aceea dau bani. Eu unul nu cred. Pentru că banii ăia nu merg în vreun cont sau către cineva care are nevoie de ei. Dimpotrivă, cei care au nevoie de bani îi dau, iar aceștia merg la benzina/motorina pentru super-mașina popii sau în dotarea săracei lui vile cu 40 de camere. Ca să nu mai vorbim de cutia milei din fiecare biserică (hai, aproape fiecare, poate o fi un popă cinstit că altfel e cam nasol...)
Însă să-i vedem pe ceilalți 15% din popi, să vedem cam cât câștigă pe lună. Ghicește cineva? Cât un profesor cu gradul I, cât un medic de familie, cât un chirurg? Nu. Răspunsul e mai jos puțin (datele sunt din 2008):
patriarhul daniel ia lunar cel puțin 12.000 de lei (120 de milioane de lei vechi), dintre care 8000 reprezintă indemnizația de la stat.
mitropoliții și arhiepiscopii iau cel puțin 11.000 de lei, dintre care 7300 indemnizația de la stat.
episcopii iau cel puțin 9000 de lei, dintre care 6300 de la stat.
Ca să nu mai aduc vorba de averile bisericii române, estimate la 3 miliarde de euro. Nu ați vrea voi, săracilor popi, să fiți plătiți din acei bani? Hai serios, că doar e criză. Și mai încet cu băgatul mâinii în buzunarul enoriașilor. Se poate?
luni, 16 august 2010
duminică, 15 august 2010
vineri, 13 august 2010
A venit și rândul McDonald”s-ului
După campania Greenpeace care a reușit să-i convingă pe cei de la Nestle să-și schimbe furnizorii de ulei de palmier, vine o campanie a PETA (People for the Ethical Treatment of Animals) împotriva McDonald”s. În esență, se pare că furnizorii de carne de pui ai acestei uriașe companii nu se prea omoară cu ucisul cât de cât uman al puilor. În schimb, chiar se pare că încearcă din răsputeri să chinuiască bietele animale cât de mult pot. Puii ajung să crape cu membre rupte, li se taie gâtul cu brutalitate, unii sunt chiar jumuliți de vii. Companiei i-au fost aduse la cunoștință aceste lucruri, însă au preferat să trateze subiectul cu curul. Așa că muie McDonald”s.
McCruelty: I'm Hatin' It--Learn More.
McCruelty: I'm Hatin' It--Learn More.
joi, 5 august 2010
sâmbătă, 31 iulie 2010
Pește și apus la Dalboka
Spun (scriu, sic!) din start că nu mă omor după Bulgaria. Ba chiar dimpotrivă, nisipul, marea, străzile, orașele parcă sunt mai frumoase în România. Nu știu dacă e un fel de patriotism idiot, însă asta e părerea mea. Astăzi însă am petrecut o zi frumoasă prin Varna și o seara edenică la ferma de midii Dalboka. Cine nu știe despre ce vorbesc, hahahaha in your face! (căutați pe net și mergeți). Meniul cu preparate din pește și fructe de mare este senzațional (by the way, dacă mergeți începeți cu midiile italiene :P), restaurantul este așezat într-o poziție mirifică, compania a fost bestială. Iar cireașa de pe tort a fost apusul care nu poate fi reprodus exact decât prin liniile expresive ale lui Van Gogh, amestecul cald de culori al lui Monet și o atingere a lui Moran. Eu am încercat să-l recreez cu camera. Ce a ieșit vedeți în pozele următoare:
luni, 26 iulie 2010
sâmbătă, 24 iulie 2010
Sunt niște rățuște mici...
Și schimbul de mailuri:From: David Thorne
Date: Thursday 21 May 2009 10.16am
To: Helen Bailey
Subject: Pets in the building
Dear Helen,
Thankyou for your letter concerning pets in my apartment. I understand that having dogs in the apartment is a violation of the agreement due to the comfort and wellbeing of my neighbours and I am currently soundproofing my apartment with egg cartons as I realise my dogs can cause quite a bit of noise. Especially during feeding time when I release live rabbits.
Regards, David.
From: Helen Bailey
Date: Thursday 21 May 2009 11.18am
To: David Thorne
Subject: Re: Pets in the building
Hello David
I have received your email and wish to remind you that the strata agreement states that no animals are allowed in the building regardless of if your apartment is soundproof. How many dogs do you have at the premises?
Helen
From: David Thorne
Date: Thursday 21 May 2009 1.52pm
To: Helen Bailey
Subject: Re: Re: Pets in the building
Dear Helen,
Currently I only have eight dogs but one is expecting puppies and I am very excited by this. I am hoping for a litter of at least ten as this is the number required to participate in dog sled racing. I have read every Jack London novel in preparation and have constructed my own sled from timber I borrowed from the construction site across the road during the night. I have devised a plan which I feel will ensure me taking first place in the next national dog sled championships. For the first year of the puppies life I intend to say the word mush then chase them violently around the apartment while yelling and hitting saucepan lids together. I have estimated that the soundproofing of my apartment should block out at least sixty percent of the noise and the dogs will learn to associate the word mush with great fear so when I yell it on race day, the panic and released adrenaline will spur them on to being winners. I am so confident of this being a foolproof plan that I intend to sell all my furniture the day before the race and bet the proceeds on coming first place.
Regards, David.
From: Helen Bailey
Date: Friday 22 May 2009 9.43am
To: David Thorne
Subject: Re: Re: Re: Pets in the building
David, I am unsure what to make of your email. Do you have pets in the apartment or not?
Helen
From: David Thorne
Date: Friday 22 May 2009 11.27am
To: Helen Bailey
Subject: Re: Re: Re: Re: Pets in the building
Dear Helen,
No. I have a goldfish but due to the air conditioner in my apartment being stuck on a constant two degrees celcius, the water in its bowl is iced over and he has not moved for a while so I do not think he is capable of disturbing the neighbours. The ducks in the bathroom are not mine. The noise which my neighbours possibly mistook for a dog in the apartment is just the looping tape I have of dogs barking which I play at high volume while I am at work to deter potential burglars from breaking in and stealing my tupperware. I need it to keep food fresh. Once I ate leftover chinese that had been kept in an unsealed container and I experienced complete awareness. The next night I tried eating it again but only experienced chest pains and diarrhoea.
Regards, David.
From: Helen Bailey
Date: Friday 22 May 2009 1.46pm
To: David Thorne
Subject: Re: Re: Re: Re: Re: Pets in the building
Hello David
You cannot play sounds of dogs or any noise at a volume that disturbs others. I am sure you can appreciate that these rules are for the benefit of all residents of the building. Fish are fine. You cannot have ducks in the apartment though. If it was small birds that would be ok.
Helen
From: David Thorne
Date: Friday 22 May 2009 2.18pm
To: Helen Bailey
Subject: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Pets in the building
Dear Helen,
They are very small ducks.
Regards, David.
From: Helen Bailey
Date: Friday 22 May 2009 4.06pm
To: David Thorne
Subject: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Pets in the building
David, under section 4 of the strata residency agreement it states that you cannot have pets. You agreed to these rules when you signed the forms. These rules are set out to benefit everyone in the building including yourself. Do you have a telephone number I can call you on to discuss?
Helen
From: David Thorne
Date: Friday 22 May 2009 5.02pm
To: Helen Bailey
Subject: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Pets in the building
Dear Helen,
The ducks will no doubt be flying south for the winter soon so it will not be an issue. It is probably for the best as they are not getting along very well with my seventeen cats anyway. .
Regards, David.
From: Helen Bailey
Date: Monday 25 May 2009 9.22am
To: David Thorne
Subject: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Pets in the building
David, I am just going to write on the forms that we have investigated and you do not have any pets.
Se pare că funcționează!via Andy Vasilescu
joi, 22 iulie 2010
miercuri, 21 iulie 2010
2 bancuri bune rău
Moses, Jesus and a bearded old man are playing golf. Moses drives a long one, which lands on the fairway but rolls directly toward the pond. Moses raises his club, parts the water and the ball rolls safely to the other side.
Jesus also hits a long one toward the same pond, but just as it's about to land in the center, it hovers above the surface. Jesus casually walks out on the pond and chips it onto the green.
The bearded man's drive hits a fence and bounces out onto the street, where it caroms off an oncoming truck and back onto the fairway. It's headed directly for the pond, but it lands on a lily pad, where a frog sees it and snatches it into his mouth. An eagle swoops down, grabs the frog and flies away. As the eagle and frog pass over the green, the frog drops the ball and lands it in the cup for a hole-in-one.
Moses turns to Jesus and says, "I hate playing with your dad!"
Alvin is working in his store when he hears a booming voice from above that says, "Alvin, sell your business!" He ignores it. The voice goes on for days saying, "Alvin, sell you business for three million dollars!" After weeks of this, he relents and sells his store.
The voice says, "Alvin, go to Las Vegas!"
Alvin asks why.
"Alvin, just take the three million dollars and go to Las Vegas."
Alvin obeys, goes to Las Vegas and visits a casino.
The voice says, "Alvin, go to the blackjack table and put it all down on one hand!"
Alvin hesitates but gives in. He's dealt an eighteen. The dealer has a six showing.
"Alvin, take a card!"
"What? The dealer has..."
"Take a card!"
Alvin tells the dealer to hit him and gets an ace. Nineteen. He breathes easy.
"Alvin, take another card!"
"What?"
"TAKE ANOTHER CARD!"
Alvin asks for another card. It's another ace. He has twenty.
"Alvin, take another card!" the voice commands.
"I have twenty!" Alvin shouts.
"TAKE ANOTHER CARD!" booms the voice.
"Hit me!" Alvin says. He gets another ace. Twenty-one!
And the booming voice says, "Un-fucking-believable!"
Jesus also hits a long one toward the same pond, but just as it's about to land in the center, it hovers above the surface. Jesus casually walks out on the pond and chips it onto the green.
The bearded man's drive hits a fence and bounces out onto the street, where it caroms off an oncoming truck and back onto the fairway. It's headed directly for the pond, but it lands on a lily pad, where a frog sees it and snatches it into his mouth. An eagle swoops down, grabs the frog and flies away. As the eagle and frog pass over the green, the frog drops the ball and lands it in the cup for a hole-in-one.
Moses turns to Jesus and says, "I hate playing with your dad!"
Alvin is working in his store when he hears a booming voice from above that says, "Alvin, sell your business!" He ignores it. The voice goes on for days saying, "Alvin, sell you business for three million dollars!" After weeks of this, he relents and sells his store.
The voice says, "Alvin, go to Las Vegas!"
Alvin asks why.
"Alvin, just take the three million dollars and go to Las Vegas."
Alvin obeys, goes to Las Vegas and visits a casino.
The voice says, "Alvin, go to the blackjack table and put it all down on one hand!"
Alvin hesitates but gives in. He's dealt an eighteen. The dealer has a six showing.
"Alvin, take a card!"
"What? The dealer has..."
"Take a card!"
Alvin tells the dealer to hit him and gets an ace. Nineteen. He breathes easy.
"Alvin, take another card!"
"What?"
"TAKE ANOTHER CARD!"
Alvin asks for another card. It's another ace. He has twenty.
"Alvin, take another card!" the voice commands.
"I have twenty!" Alvin shouts.
"TAKE ANOTHER CARD!" booms the voice.
"Hit me!" Alvin says. He gets another ace. Twenty-one!
And the booming voice says, "Un-fucking-believable!"
marți, 20 iulie 2010
duminică, 18 iulie 2010
sâmbătă, 17 iulie 2010
vineri, 16 iulie 2010
Lungul drum spre casă
Am scris următorul fragment cât timp pierdeam vremea prin aeroport.
”Ora 11:24. Schiphol airport. Starbucks (nu ăla aglomerat de la intrarea în aeroport, ci cel din terminalul D). În jurul meu muzică bună, jazz. În dreapta un Iced Caffe Latte. În față un avion al Garuda Indonesia (pleacă peste câteva minute). În stânga mea o carte bestială. Mi-am luat-o pentru că de regulă termin foarte repede revista companiei aeriene și mi s-au stricat căștile de la iPod. Aaa, și pentru că mai aveam niște bani :). Se numește Plato and Platypus walk into a bar - Understanding Philosophy through jokes. E bestială. Nu sunt un fan al filozofiei, însă combinația e mortală (poate un fragment în zilele următoare). Mai am puțin și trebuie să plec. Vă las cu o întrebare din capitolul desinat metafizicii:
What attributes make things not what they aren't?”
După cum se poate vedea eram în toane excelente, totul foarte fain, mergeam acasă. Când am urcat în avion s-a rupt filmul. Pe scaunele din fața mea stăteau 4 muncitori probabil care veneau și ei acasă. Redau o bucată de dialog cât de bine pot:
1 către 2: băi, hai să mergem (nu știu unde).
2 către 1: nu măh, n-am chef.
3 către 1 (în șoaptă): nu-l lasă nevasta.
1 către 2: uite măh ce zice ăsta, că nu te lasă nevasta.
2 către 1 și 3 probabil: da-mi bag pula-n ea de nevastă, nu de-asta... (de aici mi s-a rupt filmul). Au urmat vreo 20-30 de mentionări ale celebrului cuvânt (vezi pupic pula mea). Ca să nu spun că lângă mine stăteau 2 tipe care nu cred că studiau matematica, ci probabil aveau treabă prin Cartierul Felinarelor Roșii. Una scoate un mp3 player și oare ce aud din căști? Nu, nu Mozart. Nu, nu Verdi. Nu, nu Puccini. Da, manele. Însă probabil Dumnezeu a considerat că m-a torturat destul așa că le-a terminat bateria după vreo 10 minute. Timp în care bineînțeles că eu încercam să-mi păstrez calmul și să citesc despre principii filozofice.
Nu știu de ce (eu cred că știu :P) dar de fiecare dată când revin în România parcă nu m-aș mai întoarce a doua oară. Iar acest sentiment este din ce în ce mai puternic.
Una din părțile frumoase ale acestei zile a fost și luarea pozei următoare. M-am simțit excelent ținând camera din nou în mână după câteva luni în care a șomat, chiar dacă eram într-un popas și trebuia să plecăm.
”Ora 11:24. Schiphol airport. Starbucks (nu ăla aglomerat de la intrarea în aeroport, ci cel din terminalul D). În jurul meu muzică bună, jazz. În dreapta un Iced Caffe Latte. În față un avion al Garuda Indonesia (pleacă peste câteva minute). În stânga mea o carte bestială. Mi-am luat-o pentru că de regulă termin foarte repede revista companiei aeriene și mi s-au stricat căștile de la iPod. Aaa, și pentru că mai aveam niște bani :). Se numește Plato and Platypus walk into a bar - Understanding Philosophy through jokes. E bestială. Nu sunt un fan al filozofiei, însă combinația e mortală (poate un fragment în zilele următoare). Mai am puțin și trebuie să plec. Vă las cu o întrebare din capitolul desinat metafizicii:
What attributes make things not what they aren't?”
După cum se poate vedea eram în toane excelente, totul foarte fain, mergeam acasă. Când am urcat în avion s-a rupt filmul. Pe scaunele din fața mea stăteau 4 muncitori probabil care veneau și ei acasă. Redau o bucată de dialog cât de bine pot:
1 către 2: băi, hai să mergem (nu știu unde).
2 către 1: nu măh, n-am chef.
3 către 1 (în șoaptă): nu-l lasă nevasta.
1 către 2: uite măh ce zice ăsta, că nu te lasă nevasta.
2 către 1 și 3 probabil: da-mi bag pula-n ea de nevastă, nu de-asta... (de aici mi s-a rupt filmul). Au urmat vreo 20-30 de mentionări ale celebrului cuvânt (vezi pupic pula mea). Ca să nu spun că lângă mine stăteau 2 tipe care nu cred că studiau matematica, ci probabil aveau treabă prin Cartierul Felinarelor Roșii. Una scoate un mp3 player și oare ce aud din căști? Nu, nu Mozart. Nu, nu Verdi. Nu, nu Puccini. Da, manele. Însă probabil Dumnezeu a considerat că m-a torturat destul așa că le-a terminat bateria după vreo 10 minute. Timp în care bineînțeles că eu încercam să-mi păstrez calmul și să citesc despre principii filozofice.
Nu știu de ce (eu cred că știu :P) dar de fiecare dată când revin în România parcă nu m-aș mai întoarce a doua oară. Iar acest sentiment este din ce în ce mai puternic.
Una din părțile frumoase ale acestei zile a fost și luarea pozei următoare. M-am simțit excelent ținând camera din nou în mână după câteva luni în care a șomat, chiar dacă eram într-un popas și trebuia să plecăm.
miercuri, 14 iulie 2010
Testul paselor
Numără cu atenție câte pase își dau cei îmbrăcați în alb.
Ai văzut gorila?
Se pare că oamenii au ”talentul” de a nu observa chestii care sfidează logica și se află chiar în fața lor atunci când sunt foarte-foarte atenți la ceva. Dacă ai văzut gorila și n-ai mai văzut filmulețul înainte, felicitări! Ești un extraterestru.
Ai văzut gorila?
Se pare că oamenii au ”talentul” de a nu observa chestii care sfidează logica și se află chiar în fața lor atunci când sunt foarte-foarte atenți la ceva. Dacă ai văzut gorila și n-ai mai văzut filmulețul înainte, felicitări! Ești un extraterestru.
marți, 13 iulie 2010
Bărbații și macaralele
Nu, nu este o metaforă pentru femei înalte, ci chiar macarale, as in chestiile alea mari care construiesc alte chestii mari (fir-ar, m-am dat de gol că n-am terminat facultatea de construcții).
Facultatea mea mai construiește o aripă de spital și încă o clădire de vreo 20-30 de etaje (nenorociții, ăștia nu au auzit că-i criză? ...parcă?!) așa că au montat vreo 3 macarale uriașe și s-au pus pe treabă. La vreo 3 etaje deasupra șantierului este o pasarelă care face legătura între mai multe clădiri pe care eu o suspectez că duce productivitatea complexului în jos cu vreo 45%. De ce? Simplu: aproape toți barbații care trec pe acolo se opresc și se uită ce se mai întâmplă, ce se mai betoneaza, ce se mai sudeaza etc. Este deosebit de interesant cum le poți citi zâmbetele pe chip atunci când macaralele încep să ridice ceva sau se petrece ceva important acolo. Pentru fetele care nu înțeleg, e ca și cum ați sta lângă fernando când o salută pe mercedes (din nou, m-am dat de gol cu știința mea despre femei :P ). Este un mix perfect între trecut (nevoia și instinctul de a asista măcar la construirea a ceva mare, de a te bate cu pumnul în piept că na, ești bărbat) și viitor (tehnologia). Este imaginea a ceea ce fac baieții de când pot merge: construiesc cu Lego, cu tot felul de cuburi etc.
Ăsta este raiul pentru noi!
Facultatea mea mai construiește o aripă de spital și încă o clădire de vreo 20-30 de etaje (nenorociții, ăștia nu au auzit că-i criză? ...parcă?!) așa că au montat vreo 3 macarale uriașe și s-au pus pe treabă. La vreo 3 etaje deasupra șantierului este o pasarelă care face legătura între mai multe clădiri pe care eu o suspectez că duce productivitatea complexului în jos cu vreo 45%. De ce? Simplu: aproape toți barbații care trec pe acolo se opresc și se uită ce se mai întâmplă, ce se mai betoneaza, ce se mai sudeaza etc. Este deosebit de interesant cum le poți citi zâmbetele pe chip atunci când macaralele încep să ridice ceva sau se petrece ceva important acolo. Pentru fetele care nu înțeleg, e ca și cum ați sta lângă fernando când o salută pe mercedes (din nou, m-am dat de gol cu știința mea despre femei :P ). Este un mix perfect între trecut (nevoia și instinctul de a asista măcar la construirea a ceva mare, de a te bate cu pumnul în piept că na, ești bărbat) și viitor (tehnologia). Este imaginea a ceea ce fac baieții de când pot merge: construiesc cu Lego, cu tot felul de cuburi etc.
Ăsta este raiul pentru noi!
duminică, 11 iulie 2010
miercuri, 7 iulie 2010
luni, 28 iunie 2010
Oooo daaa, România....
În ce altă țară considerată de sine civilizată mai împing călătorii un tren? Problema e că nu este o întâmplare izolată, ci am mai văzut câteva filmulețe de acest gen. Nasol tare!
sâmbătă, 26 iunie 2010
Doar un vis...
Recent am început să mă uit la America's Got Talent din lipsă de ocupație (sau examene :P). E o emisiune în care diverși oameni ajung pe o scenă și etalează ce consideră ei că se numește talent. Preselecția duce la Las Vegas, iar acolo se pot câștiga 1 milion de dolari și un headline al unui spectacol. Toate bune și frumoase până aici... unii chiar sunt buni în ceea ce fac, unii excepționali, unii nu prea, unii sunt jalnici. Cântă, dansează, se joacă cu focul (la propriu), fac scamatorii, jonglerii, stand-up, orice. Ce-mi place mie la nebunie e când vine o doamnă trecută bine de 70 de ani sau când vine un domn trecut de aceeași venerabilă vârstă sau cel mai mult când vine un cuplu căsătorit de x ani (unde x a fost și 50... deci WOW). Însă nu asta e interesant, ci ce zic ei. Toți zic în interviul premergător spectacolului următorul lucru: -Visul meu e să x (cânt, etc.). Mi se pare extraordinar ca niște oameni care au trecut prin viață, au copii, nepoți, strănepoți să poată să spună că au un vis! Da, au un vis!! Câți pensionari din România oare mai au un vis? Probabil acela de a muri ori ei ori politicienii pentru a scăpa de rușinea la care sunt supuși. Dar în rest, nu cred. Mi-ar plăcea să iasă cineva într-un parc și să întrebe 100 de pensionari: ce visuri, idealuri aveți? Nu mi-ar plăcea însă să văd răspunsurile pentru că probabil mi s-ar rupe sufletul.
Acum am și eu un vis: să ajung la 70 de ani și să pot spune: ”wow, îmi doresc tare mult să fac asta. Este visul meu!”
De asemenea, este foarte tare cum oameni trecuți de prima, a doua și poate chiar a treia tinerețe simt că le lipsește ceva din viață, că e ceva ce nu au făcut și au curajul să stea pe o scenă în fața a câteva mii de persoane și să facă acel lucru. Asta este pofta de viață! Și o lecție de viață în același timp...
Pe final, o mostră de... ”talent”:
Acum am și eu un vis: să ajung la 70 de ani și să pot spune: ”wow, îmi doresc tare mult să fac asta. Este visul meu!”
De asemenea, este foarte tare cum oameni trecuți de prima, a doua și poate chiar a treia tinerețe simt că le lipsește ceva din viață, că e ceva ce nu au făcut și au curajul să stea pe o scenă în fața a câteva mii de persoane și să facă acel lucru. Asta este pofta de viață! Și o lecție de viață în același timp...
Pe final, o mostră de... ”talent”:
sâmbătă, 19 iunie 2010
Ce ți-e și cu cercetătorii ăștia...
Acum vreo 2 săptămâni am fost invitat la un simpozion al Institutului de Cercetare a Celulelor Stem Erasmus. Invitați unul și unul, printre care și Austin Smith, de la Oxford. Să fii în preajma lui e aproape ca și cum ai fi în preajma adevăratului Moș Crăciun. Intimidant, dar foarte foarte tare.
După discursuri și sesiunea de postere, am fost la o bere/un vin cu viitori mei colegi de laborator, împreună cu viitorul meu supervisor. Toți (în afară de mine) fie la doctorat, fie post-doctoranzi. Stăm noi și vorbim despre nimicuri pentru câteva minute când unul din capătul opus al mesei mă întreabă:
- Și tu de unde ești?
- Din România, răspund eu cu glasul stins...
- Aaaa, ce tare, știu câteva cuvinte în română.
- Da?????? Ce cuvinte?
(acum țineți-vă tare de tot)
- Pupic pula mea.
Este firesc că tot ce băusem se grăbea spre diverse orificii parcă n-ar fi putut apuca ziua de mâine. Se pare că sintagma ”pula mea” a ajuns pe plan internațional datorită/din cauza filmului California Dreamin', căci acest doctor de acolo o auzise. Însă partea tare nu s-a terminat. Ceilalți, văzând că eu mă stric de râs iar supervisorul meu (care e tot din România, însă plecată din țară din liceu) roșește, au început:
- Cum ai zis? piula mea? pola mea?
- P U L A M E A, zice respectivul doctor, vinovatul.
După ce toți au prins expresia, am fost nevoit să le explic ce înseamnă. Pauză de concentrare, urmată de:
- A, la mine în Polonia se zice așa (am uitat cum :D)
- Da, la noi în Olanda e așa...
- În Iran e altfel...
- În Grecia avem ceva asemănător...
- În Franța sună cam așa....
Concluzia e că, spre uimirea mea, se pare că da, și cercetători de cel mai mare nivel și din diverse colțuri ale lumii vorbesc despre aceleași lucruri ”lumești” atunci când se strâng la o ieșeală.
După discursuri și sesiunea de postere, am fost la o bere/un vin cu viitori mei colegi de laborator, împreună cu viitorul meu supervisor. Toți (în afară de mine) fie la doctorat, fie post-doctoranzi. Stăm noi și vorbim despre nimicuri pentru câteva minute când unul din capătul opus al mesei mă întreabă:
- Și tu de unde ești?
- Din România, răspund eu cu glasul stins...
- Aaaa, ce tare, știu câteva cuvinte în română.
- Da?????? Ce cuvinte?
(acum țineți-vă tare de tot)
- Pupic pula mea.
Este firesc că tot ce băusem se grăbea spre diverse orificii parcă n-ar fi putut apuca ziua de mâine. Se pare că sintagma ”pula mea” a ajuns pe plan internațional datorită/din cauza filmului California Dreamin', căci acest doctor de acolo o auzise. Însă partea tare nu s-a terminat. Ceilalți, văzând că eu mă stric de râs iar supervisorul meu (care e tot din România, însă plecată din țară din liceu) roșește, au început:
- Cum ai zis? piula mea? pola mea?
- P U L A M E A, zice respectivul doctor, vinovatul.
După ce toți au prins expresia, am fost nevoit să le explic ce înseamnă. Pauză de concentrare, urmată de:
- A, la mine în Polonia se zice așa (am uitat cum :D)
- Da, la noi în Olanda e așa...
- În Iran e altfel...
- În Grecia avem ceva asemănător...
- În Franța sună cam așa....
Concluzia e că, spre uimirea mea, se pare că da, și cercetători de cel mai mare nivel și din diverse colțuri ale lumii vorbesc despre aceleași lucruri ”lumești” atunci când se strâng la o ieșeală.
Cu dragoste, din partea lor....
Eu cred că ar trebui făcute niște studii genetice foarte amănunțite pentru a vedea cum s-a putut răspândi prostia până a ajuns la 5 milioane de bolnavi. Probabil că nici ceilalți, oricare ar fi fost, n-ar fi făcut mare rahat. Dar pe mine unul cel mai tare mă enervează când cineva minte. Și când cineva minte în halul ăsta, frizând bunul simț, e cu atât mai rău. Aș fi preferat să facă o conferință de presă și să zică: da băi cretinilor, am păpat toți banii, mai avem ciuciu, mancați firimituri de la vrăbiuțe. Asta aș fi acceptat mai ușor decât să fiu dus cu zăhărelul și să fiu făcut voalat prost.
vineri, 18 iunie 2010
Free Fall
Da, am terminat examenele, sunt un fericit. Așa că acum vă pot arăta ce minunăție de film am găsit acum câteva zile. Mie mi se pare cel mai bun film pe care l-am văzut vreodată pe youtube. Cele 4 minute au fost realizate în 4 zile, iar fiecare scufundare a fost făcută pe ținerea respirației, deci tipul n-a avut butelii de oxigen sau alte asemenea sub apă. Este campion la freediving și cred că și deținătorul recordului de adâncime la această disciplină. Ce veți vedea este Dean' Blue Hole din Bahamas, un fel de peșteră verticală ce are vreo 200 de metri adâncime. Guillaume nu a ajuns până la fund pentru că asta este imposibil (recordul lui e pe undeva pe la 85-90 de metri).
Recomandare: vizionați-l în 1080p.
Recomandare: vizionați-l în 1080p.
marți, 18 mai 2010
Pauză
Blogul va lua o scurtă pauză (cam o lună, o lună și un pic) din cauza examenelor (mele, nu ale lui). Cred că o să mai postez chestii, dar mai rar.
luni, 17 mai 2010
Ce ratare!
Se întâmplă destul de rar și la turneele de juniori, însă la un turneu cum e cel de la Madrid și între cei mai buni 2 jucători de tenis ai lumii e incredibil.
duminică, 16 mai 2010
Bravo Oltchim!
Bravo pentru că ați luptat ieri și bravo pentru că ați ajuns până în finala Ligii Campionilor. Să faci în 3 ani o echipă care să ajungă în finala celui mai puternic turneu de handbal inter-cluburi din lume e ceva. Să faci acest lucru în România este aproape imposibil (dacă nu ar fi fost Oltchimul care să-mi arate contrariul, aș fi zis că e de-a dreptul imposibil).
Numai că într-un mod mioritic normal au apărut tot felul de ratați, care nu știu să aprecieze chiar și o înfrângere, pe mai toate forumurile: mda, felicitări pentru că ați pierdut și alte bazaconii d-astea, netrecându-le prin cap că aceste minunate fete nici o sală ca lumea nu au. Au fost nevoite să se mute la București, în veșnica sală polivalentă care parcă există de când lumea și în care s-a stricat ieri tabela de marcaj pentru că în Râmnicu-Vâlcea nu au o sală la standarde de finală. Curios, din moment ce fetele sunt la standarde de finală.
Acum asta e, o finală pierdută rămâne acolo undeva. La anul poate câștigați trofeul. Sau poate nu. Oricum, felicitări și mulțumiri!
Numai că într-un mod mioritic normal au apărut tot felul de ratați, care nu știu să aprecieze chiar și o înfrângere, pe mai toate forumurile: mda, felicitări pentru că ați pierdut și alte bazaconii d-astea, netrecându-le prin cap că aceste minunate fete nici o sală ca lumea nu au. Au fost nevoite să se mute la București, în veșnica sală polivalentă care parcă există de când lumea și în care s-a stricat ieri tabela de marcaj pentru că în Râmnicu-Vâlcea nu au o sală la standarde de finală. Curios, din moment ce fetele sunt la standarde de finală.
Acum asta e, o finală pierdută rămâne acolo undeva. La anul poate câștigați trofeul. Sau poate nu. Oricum, felicitări și mulțumiri!
vineri, 14 mai 2010
joi, 13 mai 2010
How it's made: cocaina
Dacă ieri am văzut efectele deosebit de faine ale metamfetaminei, pentru astăzi propun o rețetă extraordinară: cocaina.
Așadar avem nevoie de niște frunze de coca pe care le tocăm și le amestecăm cu AMONIAC și lămâie. Mixul este pus în niște butoaie și amestecat cu MOTORINĂ. Eh, acea MOTORINĂ conține substanțele halucinogene și este amestecată mai departe cu încă o porție de AMONIAC. După ce se mai adaugă MOTORINĂ se pune și puțină apă. Însă cireașa de pe tort este ACIDUL SULFURIC. La care bineînțeles se mai adaugă puțin AMONIAC. Delicios, nu? Se servește după ce este uscată, pe nas sau fumată. Pofta bună!
Să recapitulăm: AMONIAC+MOTORINĂ+AMONIAC+MOTORINĂ+ACID SULFURIC+AMONIAC= clătite? Nu, cocaină.
Cât de cretin să fii să-ți bagi așa ceva singur în corp? Mai bine te duci numai la pompa de benzină și bei de 2 lei. Măcar nu mai intră și restul tâmpeniilor. Și e și ieftin.
Așadar avem nevoie de niște frunze de coca pe care le tocăm și le amestecăm cu AMONIAC și lămâie. Mixul este pus în niște butoaie și amestecat cu MOTORINĂ. Eh, acea MOTORINĂ conține substanțele halucinogene și este amestecată mai departe cu încă o porție de AMONIAC. După ce se mai adaugă MOTORINĂ se pune și puțină apă. Însă cireașa de pe tort este ACIDUL SULFURIC. La care bineînțeles se mai adaugă puțin AMONIAC. Delicios, nu? Se servește după ce este uscată, pe nas sau fumată. Pofta bună!
Să recapitulăm: AMONIAC+MOTORINĂ+AMONIAC+MOTORINĂ+ACID SULFURIC+AMONIAC= clătite? Nu, cocaină.
Cât de cretin să fii să-ți bagi așa ceva singur în corp? Mai bine te duci numai la pompa de benzină și bei de 2 lei. Măcar nu mai intră și restul tâmpeniilor. Și e și ieftin.
miercuri, 12 mai 2010
Depășim criza prin construirea de biserici
"Considerăm înșelătoare opinia conform căreia trebuie făcute economii, inclusiv prin sistarea lucrărilor la lăcașurile de cult aflate în construcție, deoarece prin edificarea unui lăcaș de cult se întărește solidaritatea și cooperarea dintre credincioși, inclusiv întărirea vieții spirituale, care permite oamenilor să depășească orice fel de criză, fără să se 'autodemoleze', ajungând la deznădejde sau la dezumanizare", se arată într-un comunicat remis Ziare.com.
"Criza financiar-economică actuală este rezultatul unei profunde crize spirituale și morale care poate fi depașită prin sporirea credinței, a rugăciunii și cooperării pentru a finaliza un lăcaș de cult care adună oameni în iubirea și lumina Preasfintei Treimi, învățându-i să se respecte și să se ajute reciproc.
Fiecare biserică este un simbol al credinței, speranței și al iubirii (comuniunii și cooperării), într-o lume prea adesea confuză, individualistă, învrăjbită și fără ideal comunitar pe termen lung.
Viața spirituală intensă este izvor puternic pentru cooperare și solidaritate socială, deoarece pe lângă majoritatea lăcașurilor de cult aflate în construcție sunt prevăzute a funcționa de asemenea centre social-filantropice și culturale ale căror principali beneficiari vor fi copiii (ai căror părinți sunt plecați în străinătate), persoanele vârstnice singure sau alte categorii defavorizate din comunitatea respectivă", se mai arată în comunicatul citat.
Ăști vorbesc serios? De fapt, dacă stau să ma gândesc mai bine, ar cam trebui sa se construiască niște biserici pentru că sunt doar la fiecare colț de stradă. Ar trebui să se mai construiască și în mijlocul străzii altfel vor fi cozi la înmormântări peste puțin timp dacă se menține scăderea pensiilor cu 15%. Vă imaginați: bre, mai repede cu Tatăl Nostru că stăm aici de o oră ?! Trist, sadic, dar un scenariu plauzibil. Dar despre religie, biserică și preoți în alte posturi...
"Criza financiar-economică actuală este rezultatul unei profunde crize spirituale și morale care poate fi depașită prin sporirea credinței, a rugăciunii și cooperării pentru a finaliza un lăcaș de cult care adună oameni în iubirea și lumina Preasfintei Treimi, învățându-i să se respecte și să se ajute reciproc.
Fiecare biserică este un simbol al credinței, speranței și al iubirii (comuniunii și cooperării), într-o lume prea adesea confuză, individualistă, învrăjbită și fără ideal comunitar pe termen lung.
Viața spirituală intensă este izvor puternic pentru cooperare și solidaritate socială, deoarece pe lângă majoritatea lăcașurilor de cult aflate în construcție sunt prevăzute a funcționa de asemenea centre social-filantropice și culturale ale căror principali beneficiari vor fi copiii (ai căror părinți sunt plecați în străinătate), persoanele vârstnice singure sau alte categorii defavorizate din comunitatea respectivă", se mai arată în comunicatul citat.
Ăști vorbesc serios? De fapt, dacă stau să ma gândesc mai bine, ar cam trebui sa se construiască niște biserici pentru că sunt doar la fiecare colț de stradă. Ar trebui să se mai construiască și în mijlocul străzii altfel vor fi cozi la înmormântări peste puțin timp dacă se menține scăderea pensiilor cu 15%. Vă imaginați: bre, mai repede cu Tatăl Nostru că stăm aici de o oră ?! Trist, sadic, dar un scenariu plauzibil. Dar despre religie, biserică și preoți în alte posturi...
Fără defrișări ! !
De ce? De-asta:
(undeva în România)Dar nu contează foarte mult. Hai să dăm drumul și exploatării de la Roșia Montană. Măcar să fim siguri că nu mai rămân nici acei copăcei izolați după utilizarea cianurii. Sau și mai bine, că nu rămâne nici o fărâmă din România întreagă.
marți, 11 mai 2010
Just do it!
Două videoclipuri bestiale, bune de văzut mai ales atunci când te simți nasol, care încearcă să-ți arate că viața nu-i chiar atât de rahat cum ți se poate părea în unele momente.
Textul celui de-al doilea filmuleț a fost rostit prima dată la o ceremonie de absolvire a facultății de un editor Chicago Tribune, Mary Schmich pe numele ei, în 1997. Mie mi se pare însă că este un discurs acronic.
Textul celui de-al doilea filmuleț a fost rostit prima dată la o ceremonie de absolvire a facultății de un editor Chicago Tribune, Mary Schmich pe numele ei, în 1997. Mie mi se pare însă că este un discurs acronic.
Pentru p(r)ostacii PDL
Ante-scriptum: înainte să încep postul propriu-zis pentru p(r)ostaci, cred că ar fi potrivit să explic de ce le fac o asemenea onoare. 3 zile consecutiv m-am trezit cu postări ale unor cetățeni de altfel respectabili (ha!) care mă admonestau pentru părerea mea despre anumiți politicieni. Toate cele 3 comentarii au fost replici la postul meu cu videoclipul celor de la B.U.G. Mafia în care am menționat-o pe madam Udrea. Toate 3 au venit după ora 00:00, ora României. Eu până acum nu credeam că PDL-ul are o asemenea mașinărie în spate. Adică cum, nu cred că cei trei indivizi vorbeau sincer? Nu. Pentru că în același interval am avut (coincidență????) 3 vizitatori veniți de pe www.zelist.ro. Ce este acest site? Este un site de indexare și clasificare a tuturor posturilor, blogurilor și siteurilor din România. Ceea ce m-a dus la următoarea concluzie: PDL-ul are oameni care altă treabă nu au decât să caute menționări ale idolilor lor și unde găsesc critici să aibă grijă să pună și una-două păreri pozitive pentru a arăta că poporul iubește PDL-ul. Acest lucru este cu atât mai supărător și mai deranjant pentru că blogul meu este un blog mic. De fapt nu e mic, e minuscul. Și să ai oameni care acționează și pe astfel de bloguri mi se pare îngrijorător. Acum cei care intră pe acest blog pentru că le place ce am pus de-a lungul timpului să treacă la următorul post.
Scriptum: dragi p(r)ostaci, postul ăsta este numai pentru voi. Uite, vă dau material: Băsescu este un hoț și un mincinos. EBA (dacă nu căutați EBA, poate găsiți Elena Băsescu) are un ușor (vrăjeala, e accentuat) retard verbal. Boc și miniștrii lui sunt niște cârpe. Un fel de ciorapi politici în care băsescu își bagă picioarele și în care-și lasă putoarea. În afară de Udrea. Udrea este cazul unui ministru special. E femeia care-l conduce pe băse, este femeia-zeu. Femeia care-i face ciulama lu' Băse și care este răsplătită cu buget de miliarde de euro pentru asta. Acum aștept ora 12 și comentariile voastre despre cum e nevoie de soluții concrete și despre cum bat eu câmpii aici. Vă anunț de pe acum că vă voi publica postările însă nu le voi comenta. De aceea este numai postul vostru. Distracție plăcută!
Post-scriptum: îmi pare rău dacă vreun cititor fidel al acestui blog a ajuns să citească până aici. Vă rog să nu-i băgați în seamă pe cei care vor comenta. Eu știu că gândiți la fel ca mine.
Scriptum: dragi p(r)ostaci, postul ăsta este numai pentru voi. Uite, vă dau material: Băsescu este un hoț și un mincinos. EBA (dacă nu căutați EBA, poate găsiți Elena Băsescu) are un ușor (vrăjeala, e accentuat) retard verbal. Boc și miniștrii lui sunt niște cârpe. Un fel de ciorapi politici în care băsescu își bagă picioarele și în care-și lasă putoarea. În afară de Udrea. Udrea este cazul unui ministru special. E femeia care-l conduce pe băse, este femeia-zeu. Femeia care-i face ciulama lu' Băse și care este răsplătită cu buget de miliarde de euro pentru asta. Acum aștept ora 12 și comentariile voastre despre cum e nevoie de soluții concrete și despre cum bat eu câmpii aici. Vă anunț de pe acum că vă voi publica postările însă nu le voi comenta. De aceea este numai postul vostru. Distracție plăcută!
Post-scriptum: îmi pare rău dacă vreun cititor fidel al acestui blog a ajuns să citească până aici. Vă rog să nu-i băgați în seamă pe cei care vor comenta. Eu știu că gândiți la fel ca mine.
luni, 10 mai 2010
Ce înseamnă copilăria pentru tine?
Văzând că postul de ieri s-a bucurat de un real succes (vorbă din popor) mi-a venit pentru azi o idee zic eu cel puțin la fel de bună. Și anume să încerc să aduc cât mai multă lume mai aproape de stadiul în care se afla fetița de ieri (nu de enervare, ci de inocență). Așadar, ce înseamnă copilăria pentru voi? Când spuneți copilărie, care sunt lucrurile ce vă apar imediat în minte? În mod ciudat, astea sunt chestiile care-mi vin mie în minte:
Cine îl poate uita oare pe Bamse, cel mai puternic ursuleț din lume?
Sau bestiala gumă Turbo, nelipsită în fiecare dimineață (mă rog, prânz, pentru că în jur de 11-12 ajungeam și eu pe la grădiniță, mulțumită lu' tata).
Ah ce vremuri... Atomic, Genius, primele casete.
Cum aș fi putut uita de Abracadabra?
Al naibii timp, prea repede trece...
Cine îl poate uita oare pe Bamse, cel mai puternic ursuleț din lume?Sau bestiala gumă Turbo, nelipsită în fiecare dimineață (mă rog, prânz, pentru că în jur de 11-12 ajungeam și eu pe la grădiniță, mulțumită lu' tata).Ah ce vremuri... Atomic, Genius, primele casete.
Cum aș fi putut uita de Abracadabra?
Al naibii timp, prea repede trece...
duminică, 9 mai 2010
Cum să enervezi un bebeluș în 5 pași
Ce am învățat de aici?
- faci copilul
- cumperi o cameră de filmat
- începi să filmezi non-stop (pentru sequel-uri)
- faci mmmm până nu mai poți
- îi scoți ochii copilului că tu poți face mmm și el/ea nu
sâmbătă, 8 mai 2010
B.U.G. Mafia - Bag p***-n lume și v-o fac cadou
Nu, nu sunt fan B.U.G. Am ascultat și eu, ca toți cei care au copilarit prin '90, dar niciodată nu m-au ”prins”. Însă melodia asta este o descriere perfectă a ceea ce se întâmplă acum în România și a sentimentelor trăite de oamenii normali (adică nu Udrea sau pupincuriștii băsescieni).
vineri, 7 mai 2010
Asemănarea dintre un cățel și profesorii din România
Adică uite mărirea salariilor cu 50%, uite micșorarea cu 25% sau încrederea oarbă în ”stăpân”. Tare, dar tare mult mi-ar plăcea ca profesorii să aibă măcar opțiunea și curajul de a mușca.
joi, 6 mai 2010
Cum mama dracu'?
A ajuns personajul următor primar? Și nu o dată, ci de nu știu câte ori. Eu mă gândesc că dacă un asemenea om este exponentul politic al unor cetățeni, păi acei cetățeni sunt vai de capul lor. Și în astfel de momente mă bucur că am plecat din țară. Cu tot cu facultatea mea terminată foarte bine anul trecut și cu tot masterul meu în medicină moleculară pe care-l fac acum, ce aș fi putut face în România când majoritatea populației se raportează la astfel de indivizi și îi au model? Dar nu-i nimic, în Românica cel mai mult contează să ai școala vieții (adică să știi să furi exact cât trebuie ca să-ți fie deosebit de bine, dar în același timp să nu bage nimeni în seama hoțiile tale).
Eu am uitat filmulețul, cred că eram prea mic pe-atunci.
Eu am uitat filmulețul, cred că eram prea mic pe-atunci.
miercuri, 5 mai 2010
marți, 4 mai 2010
Rezolvarea criptogramei naturii
Este extraordinar cum o criptograma creata de natura ("traducerea" ADN-ului in proteine), dupa 3 miliarde de ani de evolutie, a fost rezolvata de unul din produsele evolutiei: omul.
luni, 3 mai 2010
Și unde e sfârșitul lumii?
Am scris acum ceva timp de acceleratorul de particule de la CERN. Să vedem însă și ce au făcut până acum:
Și culmea, încă suntem aici.
- s-a creat o particulă de antimaterie (lucru care nu este absolut nou căci în 1965 două echipe de oameni de știință au creat un antideuteron, iar în 1995 CERN a anunțat crearea a nouă atomi de antihidrogen, urmați de alți 100 și un atom de heliu antiprotoni care a supraviețuit 15/1.000.000 dintr-o secundă).
- a fost confirmată celebra ecuație a lui Einstein: într-adevăr, E=mc2. Numai că Einstein, băiat deștept de felul lui, a ajuns la această (până acum) teorie fără 9 miliarde de dolari. Numai că trebuia și demonstrată. Așadar, se poate crea masă din energie.
- experimentul ATLAS (unul din cele patru de la HLC) a detectat bosonul W. Nu, nu este vorba de particula lui Dumnezeu care probabil va fi descoperită în 2013 pentru că detectarea acesteia necesită o energie mult mai mare, dublă decât folosesc în prezent, de 14 TeV, ci de particula ce este responsabilă de interacțiunile slabe, una din cele patru forțe fundamentale din Univers.
Și culmea, încă suntem aici.
sâmbătă, 1 mai 2010
Paradox financiar
Cum poate o țară cu suprafața de 238.391 km pătrați (o suprafață ce cuprinde cam de toate, că doar vorba aia, se află la răscrucea spațiului carpato-danubiano-pontic) și în jur de 22 de milioane de locuitori să aibă un produs intern brut în 2009 de 161 de miliarde de dolari pe când o altă țară, ghinionistă chiar din punct de vedere geografic, cu o suprafață de doar 41.526 km pătrați și în jur de 16 milioane de locuitori să aibă în același an un produs intern brut de 794 de miliarde de dolari (cam de 5 ori mai mult decât prima țară)?
vineri, 30 aprilie 2010
Ziua Reginei Olandei
Așadar azi, 30 aprilie, a fost Ziua Reginei Olandei. Nu de naștere (aia e pe 6 ianuarie dacă nu mă înșel) ci de înscăunare. Așa că toată Olanda a fost în sărbătoare. Zi liberă, permisiunea de a bea pe străzi, festivaluri, parade. De la bebeluși la bătrâni, litera de lege a fost purtarea de portocaliu. Însă toate astea nu ar fi fost nimic, dacă nu aș fi fost și eu prezent :P Înarmat cu aparatul de fotografiat, să vedem ce-a ieșit:
Abonați-vă la:
Postări (Atom)