”Ora 11:24. Schiphol airport. Starbucks (nu ăla aglomerat de la intrarea în aeroport, ci cel din terminalul D). În jurul meu muzică bună, jazz. În dreapta un Iced Caffe Latte. În față un avion al Garuda Indonesia (pleacă peste câteva minute). În stânga mea o carte bestială. Mi-am luat-o pentru că de regulă termin foarte repede revista companiei aeriene și mi s-au stricat căștile de la iPod. Aaa, și pentru că mai aveam niște bani :). Se numește Plato and Platypus walk into a bar - Understanding Philosophy through jokes. E bestială. Nu sunt un fan al filozofiei, însă combinația e mortală (poate un fragment în zilele următoare). Mai am puțin și trebuie să plec. Vă las cu o întrebare din capitolul desinat metafizicii:
What attributes make things not what they aren't?”
După cum se poate vedea eram în toane excelente, totul foarte fain, mergeam acasă. Când am urcat în avion s-a rupt filmul. Pe scaunele din fața mea stăteau 4 muncitori probabil care veneau și ei acasă. Redau o bucată de dialog cât de bine pot:
1 către 2: băi, hai să mergem (nu știu unde).
2 către 1: nu măh, n-am chef.
3 către 1 (în șoaptă): nu-l lasă nevasta.
1 către 2: uite măh ce zice ăsta, că nu te lasă nevasta.
2 către 1 și 3 probabil: da-mi bag pula-n ea de nevastă, nu de-asta... (de aici mi s-a rupt filmul). Au urmat vreo 20-30 de mentionări ale celebrului cuvânt (vezi pupic pula mea). Ca să nu spun că lângă mine stăteau 2 tipe care nu cred că studiau matematica, ci probabil aveau treabă prin Cartierul Felinarelor Roșii. Una scoate un mp3 player și oare ce aud din căști? Nu, nu Mozart. Nu, nu Verdi. Nu, nu Puccini. Da, manele. Însă probabil Dumnezeu a considerat că m-a torturat destul așa că le-a terminat bateria după vreo 10 minute. Timp în care bineînțeles că eu încercam să-mi păstrez calmul și să citesc despre principii filozofice.
Nu știu de ce (eu cred că știu :P) dar de fiecare dată când revin în România parcă nu m-aș mai întoarce a doua oară. Iar acest sentiment este din ce în ce mai puternic.
Una din părțile frumoase ale acestei zile a fost și luarea pozei următoare. M-am simțit excelent ținând camera din nou în mână după câteva luni în care a șomat, chiar dacă eram într-un popas și trebuia să plecăm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu