Două videoclipuri bestiale, bune de văzut mai ales atunci când te simți nasol, care încearcă să-ți arate că viața nu-i chiar atât de rahat cum ți se poate părea în unele momente.
Textul celui de-al doilea filmuleț a fost rostit prima dată la o ceremonie de absolvire a facultății de un editor Chicago Tribune, Mary Schmich pe numele ei, în 1997. Mie mi se pare însă că este un discurs acronic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu