Și asta pentru că la noi, în frumoasa Românică, trenurile au cumulat în 2009 întârzieri de 4 ani și 9 luni. Deci într-un an, cinci (CINCI ANI ! ! ! ! !).
Hai să facem o comparație, vreți? Dar nu una cu o țară precum Kiribati, Tuvalu, Comoros sau Myanmar. Pentru că dacă am ajuns să ne comparăm cu o astfel de țară, doar să ieșim noi bine, e de rău. Asta ar însemna că nu mai avem pic de respect pentru noi înșine și ambiție 0. Nu, hai să ne comparăm cu Japonia. Pentru că doar asta vrem, ca România să ajungă sus, toată lumea să trăiască bine, să avem o țară civilizată.
Eh, în Japonia, întârzierea medie în 2003 pe ruta cea mai aglomerată (plecări ale trenurilor din 3 în 3 minute), Tokaido-Shinkansen a fost de 6 secunde (ȘASE SECUNDE ! ! ! ! ! !). Dacă vreun tren întârzie cumva mai mult de 5 minute, conductorul anunță și își cere scuze, iar la coborâre lumea poate cere un ”certificat de întârziere”, care certifică, exact, faptul că trenul a întârziat. Dacă un tren întârzie o oră, ajunge subiect de știri și apare pe prima pagină a ziarelor.
Sau ar trebui să privim aceste întârzieri ca pe un lucru bun? Ceva de genul: ha, noi putem să întârziem într-un an cinci ani. ia să vedem, mai poate cineva?
Trist, foarte trist.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu