Promo și publicitate

Îmi este tare greu să mă țin de cuvânt și să continui seria cu evoluționismul. Asta nu pentru că sunt în pană de idei, ci pentru că sunt foarte foarte foarte ocupat. Fie-mi Monstrul Zburător din Spaghete aproape, voi reuși.

Așa că până voi strânge minutele necesare simplificării explicațiilor experimentului cu E. coli, voi începe o nouă serie (încercăm un picture-in-picture). Pentru că în următoarele 2-3 săptămâni ajung la al doilea stop al unei călătorii începută acum mulți mulți ani.

Cam pe atunci când habar nu aveam să citesc, dar răsfoiam cărțile alor mei când își pregăteau lecțiile de a doua zi. Atunci m-a prins biologia în ghearele-i necruțătoare :) Nu m-am omorât cu învățatul vreunei alte materii. Mă rog, nici cu studiul biologiei nu m-am omorât până prin clasa a 11a. Să nu fiu înțeles greșit: nu aveam 4-5 pe linie. Ci mai mereu am învățat cât pentru 9-10, dar nu pentru a-mi potoli setea de cunoaștere. Sete care a venit ani mai târziu.

Văzându-mă față în față cu viața, am luat o decizie care în ochii mamei mele era egală cu o greșeală: am dat (și intrat, că doar cine nu vrea nu intră la o facultate în Românica) la Facultatea de Biologie. Din fericire nimeni nu a intervenit în procesu-mi de gândire. În anul I am văzut un poster ce prezenta un program de master în medicină moleculară, în Rotterdam, Olanda. Am ținut informația la loc ferit de razele soarelui și umezeală (conform indicațiilor), parcată undeva pe lângă occipital. A venit anul 3 de facultate, m-am înscris la acel program, neavând speranțe prea mari. 2 luni mai târziu am primit răspunsul: am fost acceptat. Amintindu-mi acum, realizez că așteptările mele erau inexistente. Vroiam doar să plec. Acest plecat a fost primul stop al acestei călătorii, începută acum mulți mulți ani.

Nu stau acum să mă plâng de cât de greu a fost (și nu acomodarea într-o altă țară sau limba sau oamenii sau dorul de casă, ci faptul că cercetarea făcută aici e la ani lumină de ce-am făcut în România), de cum speram să iau examenele cu 5 măcar, doar pentru a nu mă întoarce înfrânt într-un sistem de rahat, de cum am pus burta pe carte și am recuperat acei ani lumină în 4-5 luni, iar acum am un grant din partea Academiei Regale Olandeze de Arte și Științe. A fost greu, dar am reușit.

Iar încă din toamnă am început pregătirile pentru următorul stop: doctoratul. De aceea acest post. În următoarele 2 săptămâni voi merge unde nici cu gândul nu gândeam acum 5-6 ani. Speram, dar mi-era frică să sper prea tare.

Așa că acum vă voi lua cu mine, vă voi arăta poze și dacă trec printr-o pățanie, o voi povesti.

Prima oprire: joi, Gottingen, centrul Germaniei, Institutul Max Planck pentru Medicină Experimentală. Interviul prin telefon a mers bine (notă pentru sine: după ce termin aș vrea să scriu un post și despre cum se intră în contact cu șefi de laboratoare, ce se întâmplă la un interviu, cu tot cu sfaturi) iar acum voi merge acolo până pe 22 iunie pentru a cunoaște grupul, pentru le prezenta ce am făcut în ultimele 10 luni și pentru a vedea dacă-mi place sau nu aria lor de studiu (schizofrenia).

A doua oprire, spre care voi pleca pe 25 iunie, rămâne până atunci un secret.

Așadar ne recitim joi.